Persoana care te inspiră zi de zi. Ce faci pentru ea?

Astăzi, m-am hotărât să scriu despre soțul meu. Nu, nu e nici Ziua Bărbatului, nici nu m-a plătit el ca să-i scriu ode… Pur și simplu, aș vrea sa acord credit omului care mă inspiră zi de zi și mă ajută să merg înainte.

De cele mai multe ori, noi, mamele, suntem tentate să vorbim la nesfârșit de propriii copii fiindcă suntem de-a dreptul fascinate de omuleții ăia care au în ei un sâmbure de divinitate și ne surprind permanent cu ceva nou. Luăm, în schimb, “de bun” omul de lângă noi și avem impresia că nu e nevoie să îi mai facem declarații romantice după ce deja au trecut niște ani…

Uneori, mă gândesc la tot ce înseamnă contribuția lui la familia pe care o formăm și încerc să-i arăt prin gesturi aprecierea mea. Nu știu dacă îmi reușește mereu, dar eu sper să simtă asta! Sunt zile în care îi zăresc firele de păr alb strecurate printre celelalte și atunci parcă realizez cu adevărat lungimea și însemnătatea timpului petrecut împreună…

Anul acesta, am împlinit 15 ani de căsnicie. Ne-am schimbat amândoi față de tinerii mai mult sau mai puțin maturi care eram la început. Poate pare mult timp pentru unii, însă mie mi se pare că toți acești ani au trecut într-o singură zi! S-au adunat, totuși, multe în acest timp, iar cele mai importante realizări rămân, orice-ar fi, cei 6 copii ai noștri. Cu siguranță, sentimentul că timpul s-a scurs atât de repede se datorează și lor, căci m-au ținut ocupată permanent și nu m-au lăsat să mă plictisesc… Continue reading

Salvați femeia! O altă soluție pentru a elimina suferința din societate.

De ceva vreme, urmărim cu toții în mass media, îndurerați, detalii din cazurile de la Caracal și cum se scot la iveală dovezi nenumărate despre sacrificarea și sacrificiul fetelor/femeilor românce. Eu am mai tras un semnal de alarmă pe acest subiect într-un articol mai vechi, intitulat “Despre prostituatele care nu sunt prostituate și carnea care nu e de vânzare”, pe care îl puteți citi AICI.

Adevărata problemă în acest caz nu este infracțiunea acelui individ căruia nu merită să-i menționăm numele (așa cum nici lui nu i-a păsat cum le cheamă pe acele fete violate de el, nu erau decât niște obiecte pentru el…), ci boala întregului “regn” masculin de la noi din țară. Desigur, există excepții, însă trebuie să recunoaștem că mentalitatea colectivă este că femeia trebuie ținută sub papuc, trebuie intimidată, femeia trebuie să se supună oricum și indiferent de cerință, iar acest lucru NU ESTE ADEVĂRAT! Astfel de bărbați sunt niște lași, niște incapabili de sentimente care preferă să spună că “femeile sunt curve” decât să se cizeleze pe sine, să se sacrifice pentru femeia de alături și să-și dedice viața protejării ei cu orice preț. ASTA este menirea unui bărbat! Asta e și învățătura creștină pe care o aud toți la cununia religioasă, dar căreia îi pervertesc înțelesul pentru a se mula pe interesele lor egoiste.

În schimb, femeile din România Continue reading

Cum mi-a schimbat Michael Jackson viața

Cand eram copil, am găsit la tutungeria din colțul blocului o revistă, pe care am cumpărat-o (împreună cu niște chibrituri, după care mă trimiseseră ai mei). Se numea ”Bună seara”. Nu o mai văzusem până atunci, și nici după aceea nu am mai văzut vreun număr nou, deși am mai căutat-o. Trebuie să fi fost 1989, fiindcă întotdeauna am ținut minte că aveam 10 ani în acel moment. Era prima oară când citeam despre actori și cântăreți străini… Eu fusesem familiarizată, până atunci, doar cu ”Steagul roșu”, ”Scînteia” și ”Flacăra”. Astea erau ziarele care se citeau în perioada de final a comunismului.

La acea vârstă, uriașa mea suferința era că mâncam deseori bătaie de la tatăl meu. Motivele erau variate, dar nu am simțit niciodată că erau meritate. Era strict în general, iar când venea vorba de școală, nu accepta nimic mai puțin decât perfecțiunea. Ceea ce, evident, nu aveam cum să obțin, mai ales cu mintea mea de copil care nu știe nimic despre lume și despre viață. Am învățat mereu bine, dar nu am fost niciodată prima. Eram a doua, a treia… Asta îl “omora” pe tatăl meu! Tot timpul îmi reproșa că nu sunt mai ambițioasă. Nu înțelegeam de ce ar trebui să fiu atât de disperată să fiu eu prima… Eu mă simțeam bine în pielea mea așa cum eram, nu simțeam nevoia să mă zbat mai mult pentru școală. Nu știu de ce am fost mereu așa.  Chiar și învățătoarea îmi spunea ”brânză bună în burduf de câine”. Evident, nici măcar nu înțelegeam zicala asta pe atunci… Acum, mă gândesc că eram așa visătoare tocmai fiindcă resimțeam stresul din relația cu tatăl meu și pentru că îmi doream liniște… Nimic nu mă făcea mai fericită decât să merg la țară și să fug singură în livada de pe deal și să stau întinsă în iarbă ore întregi cu o carte în mână, sau să mă plimb în pădurea de alături… Eram un copil sensibil și simțeam din plin efectele negative ale relației cu un tată sever ca al meu.

În acest context, am citit pentru prima oară în viața mea un articol despre Michael Jackson, în revista despre care vă povesteam… Nu știam cine este, România avea granițele închise pe atunci, însă ceva m-a dat peste cap complet citind acele rânduri… Continue reading

Despre casatorie, tot ce nu ti-au spus ceilalti

“Casnicia este o loterie la care barbatul isi pariaza libertatea, iar femeia isi pariaza fericirea.”

Asta este o inteleapta vorba din popor. Daca toate fetele tinere ar auzi aceasta zicala populara, ar alege mai cu grija viitorul sot si ar fi mai putine divorturi. Asa cred eu, fiindca ar fi mai constiente despre ce inseamna acest angajament, al casniciei, si ar face tot posibilul sa evite “loteria”. De teama sa nu le fie intreaga viata decisa de “noroc”, si-ar folosi mai mult ratiunea si intuitia, nu s-ar mai lasa conduse de iluzii si entuziasmul de-a imbraca rochia de mireasa…

bride-690292_1280

Eu nu pot sa vorbesc prea mult din punctul de vedere al unui barbat din simplul motiv ca nu sunt barbat. Pot, insa, si chiar imi doresc sa povatuiesc tinerele fete cum sa cantareasca alegerea casatoriei cu un anumit barbat. Pot sa le sfatuiesc in privinta trasaturilor de caracter care dau de gol un barbat si arata din timp daca acela va fi sau nu un sot bun. Asta mi s-a confirmat de multe ori atunci cand am discutat despre cazuri particulare.  Continue reading

O creatura numita femeie

Sunt femeie. Si, toata viata mea, incepand din adolescenta, am intalnit aceeasi replica la barbati, indiferent de varsta: “Femeile! Cine sa le mai inteleaga?!?”.

Mie, dimpotriva, mi se parea totul atat de clar! Adica, ce era asa greu de inteles?? Femeile pot sa vorbeasca aceeasi limba, sa discute acelasi subiect cu barbatii, si totusi ei sa pretinda ca habar nu au ce e in capul femeilor… Oare de ce? Continue reading

Amintirea preferata a copilariei mele

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la nazdravaniile pe care le faceam in copilarie, ma ia cu lesin! De la cocotatul pe sifonier si aruncatul pe pat de acolo, din varf, pana la mers pe bloc pentru a face plaja si la urcatul in toti copacii, indiferent de inaltime, pentru a culege fructe, pe toate le-am facut!

Eu sunt unul din copiii care au crescut cu cheia de gat fiindca parintii erau la serviciu. Asa era pe atunci… Stateam cateva ore singuri in fiecare zi dupa ce veneam de la scoala, iar afara mergeam singuri, nesupravegheati. Acolo, ne intalneam cu aceiasi prieteni in fiecare zi.

kids-2953756_1920

Eu locuiam Continue reading

Daca as castiga la loterie…

Cei mai multi dintre noi traim dupa niste bugete bine alocate. Unii au mai putin, altii mai mult, dar majoritatea are, totusi, o suma limita peste care nu poate sau nu vrea sa treaca, desi dorintele sau nevoile sunt multe…

Ca sa nu mai depinzi de un buget pentru indeplinirea acestor dorinte, ar trebui sa fii bogat. Cum? Asta e intrebarea. Pai, fie Continue reading