Gata cu tusea! – Alegeri naturale de la Fares

Nici bine nu s-a instalat Doamna Toamnă, că am și început toți să avem tot felul de simptome de răceli și viruși… Dintotdeauna, omenirea a tratat aceste răceli cu plantele lăsate de Dumnezeu. Aceste ierburi miraculoase au fost mereu prietene cu românii; așa s-au tratat și bunicii, și părinții noștri, chiar și noi le-am folosit măcar ocazional.

Pachetul sosit de la Fares, conținând produse din gama Plantusin, a venit ca o mană cerească  și la fix, căci, unul câte unul, am început să dăm semne de răceală, cu tuse si secreții nazale… Siropul de tuse pentru copii a prins enorm de bine, căci a vindecat tusea copiilor cam în două zile. Eu sunt un pic mai rău, doctorul mi-a prescris antibiotic, însă mă ajută mult siropul Plantusin Forte pentru a scăpa de secrețiile ce se adună pe căile respiratorii. În plus, consum foarte mult ceai Plantusin ca să mă vindec, aproape că a înlocuit apa în aceasta perioadă.

Voi fi veșnic recunoscătoare unei doamne doctor care ne-a prescris și o dietă potrivită pentru vindecare. Explicația este că anumite alimente duc la o produșie mai mare de mucus. Când acesta se manifestă sub formă de secreție nazală, oculară sau flegmă, este asociat cu o digestie deficitară și cu un surplus de aciditate în corp. Așadar, dacă sunteți raciți, trebuie musai să eliminați din dietă laptele și produsele lactate, zahărul, făina albă, bananele şi cea mai mare parte a alimentelor acidifiante precum carnea, produsele fast-food, conservele, prăjelile, margarina, cafeaua, băuturile alcoolice sau acidulate. Dacă le eliminați de la primele semne ale unei răceli, aveți toate șansele ca vindecarea să fie rapidă, fără tusea aceea supărătoare care poate dura și o lună… Continue reading

Plimbări pe 4 roți – “doamna cu elefantul”

Puține lucruri imi plac asa cum imi place să conduc mașina! Pe cât de “girly girl” sunt eu, pe atât de surprinși par oamenii să afle că nu am o mașină mică si finuță, ci sunt zilnic la volanul unui microbuz de 8 locuri. Dat fiind că avem 6 copii si că vrem sa respectăm regulile de transport, nu avem de ales… Mi s-a și spus de câteva ori: “Aaa, tu esti cea care umblă cu elefantul ăla albastru prin oraș?”.

Am avut destule episoade amuzante cu mașina asta… Întâmplător, seamănă foarte bine cu mașinile școlii la care merg copiii mei (aceeași culoare, diferă doar marca). Uneori, câte o mămică se apropie și așteaptă să coboare copiii mei ca să urce al ei. Trebuie să îi explic rapid că nu e mașina școlii… Când o văd cât de dezamăgită e, îmi vine să mă apuc de transportat și alți copii de acolo decât numai pe-ai mei! 🙂

Partea la care am 100% avantaje cu o asemenea mașină este că, atunci când ies dintr-un supermarket, pot să-mi găsesc mașina destul de ușor fiind atât de înaltă. Altfel, cred că m-aș învârti mult și bine prin parcare, căci niciodată nu țin minte culoarul pe care am lăsat-o…

Aici eram la volanul dubiței mele, gătită cu rochia preferată și cu pantofi stiletto pentru a participa la serbarea de sfârșit de an a unuia dintre copii. Nu e chiar priveliștea la care te-ai aștepta la un șofer de microbuz… 😀

Mă amuză și că sunt la același nivel cu oamenii din autobuzele pe care le întalnesc la stop. M-am obișnuit așa… Când am fost nevoită să merg cu o mașină mică, aveam senzația că sunt târâtă pe asfalt! 🙂

Mașina asta – “elefantul” – ne-a dus în atâtea locuri frumoase că nici nu știu la care să mă opresc. In cele mai multe cazuri, plecăm cu toții in vacanță. Mama, tata și copiii. Ne-a dus și la oamenii dragi, și pe drumurile șerpuite și însorite ale insulelor grecești, și la munte în România, și prin alte orașe frumoase din țara noastră pe care am dorit să le vizităm…

Uneori, insă, se intâmplă să merg doar eu cu cei mici la drum lung. Culmea, lumea incearcă, in primă fază, să te descurajeze când aude ca pleci intr-o calatorie lungă cu atât de mulți copii in spate.  Contrar așteptărilor, astfel de aventuri nu mă intimidează câtuși de puțin. Dimpotrivă, este mult mai distractiv cu un grup mare de copii! Cântăm împreună cu radioul, jucăm jocuri (ați auzit de ‘Domestic sau sălbatic”, “Din păcate sau din fericire”, “Da sau nu”?), dansăm… Pe scaune, desigur, că doar nu vrem să ne punem Poliția în cap sau să ne riscăm viața… 🙂 Ce mai, iese o petrecere in toată regula!

Din fericire, nu am avut niciodată probleme grave la masină fiindcă soțul meu se ocupă la timp de buna funcționare a mașinii; de multe ori, însă, mi-am pus problema “ce aș face dacă mi s-ar strica ceva la motor în timp ce sunt singură cu copiii, departe de casă?”. În primul rând, îmi prinde bine cârligul de remorcare. În felul ăsta, ne asigurăm că nu rămânem în câmp… Cu ajutorul unui cârlig auto, poți tracta o remorcă sau poți lua cu tine în vacanțe rulota, ceva ce visăm și noi să facem cândva… În plus, cuiul de remorcare te va feri de accidente în caz că te izbește un alt autovehicul din spate.

Ei bine, nu știu cum vă simțiți voi fără GPS, dar eu parcă sunt fără un picior… Îmi aduc aminte că, în urmă cu niște ani, mergeam prin țară cu soțul meu cu ajutorul hărților de hârtie. Cam incomod, dacă mă întrebați acum, însă aveau farmecul lor la momentul acela… mai ales că nu aveai altă opțiune, căci GPS-ul încă nu era inventat. Acum, drumul e mai sigur cu un kit hands free mobil.

Pentru călătorii de multe ore alături de copii, vă recomand un DVD portabil (o tabletă într-un suport special este o soluție la fel de eficientă). Îl montați în mijloc și cu toții se uită la același program ales de voi. E mult mai bine și mai plăcut decât să aibă fiecare persoană din mașină dispozitivul propriu și să se audă concomitent coloana  sonoră de la 3 filme, un joc video, 2 desene animate și o emisiune de știri, fiecare încercând să o acopere sonor pe cealaltă…

Lada frigorifică este nelipsită pentru noi atunci când mergem la picnic sau la un grătar în natură! Indiferent cât de departe vreți să ajungeți, vă va menține carnea pentru grătar proapătă și berea rece!

Deoarece copiilor le place să se plimbe cu bicicleta, un suport pentru biciclete este indispensabil când vrei să călătorești! Mie îmi plac cele cu prindere pe cârligul de remorcare de la AutoGedal; poți să prinzi pe el până la 4 biciclete! Decât să-ți umpli portbagajul cu biciclete și să nu mai ai loc pentru valize sau alte obiecte necesare, e de preferat sistemul de prindere de cuiul de remorcare al mașinii. În plus, nu deranjează la mers, căci, spre deosebire de sistemul cu prindere de plafonul mașinii, poți să stai liniștit în ce privește trecerea autovehiculului prin zone restrînse (cum ar fi un pasaj sau pe sub un pod).

Voi ce luați cu voi când plecați în călătorie? Ce aventuri ați trăit la drum?

 

Articol scris pentru SuperBlog 2021.

Foto1: iStockPhoto

 

Persoana care te inspiră zi de zi. Ce faci pentru ea?

Astăzi, m-am hotărât să scriu despre soțul meu. Nu, nu e nici Ziua Bărbatului, nici nu m-a plătit el ca să-i scriu ode… Pur și simplu, aș vrea sa acord credit omului care mă inspiră zi de zi și mă ajută să merg înainte.

De cele mai multe ori, noi, mamele, suntem tentate să vorbim la nesfârșit de propriii copii fiindcă suntem de-a dreptul fascinate de omuleții ăia care au în ei un sâmbure de divinitate și ne surprind permanent cu ceva nou. Luăm, în schimb, “de bun” omul de lângă noi și avem impresia că nu e nevoie să îi mai facem declarații romantice după ce deja au trecut niște ani…

Uneori, mă gândesc la tot ce înseamnă contribuția lui la familia pe care o formăm și încerc să-i arăt prin gesturi aprecierea mea. Nu știu dacă îmi reușește mereu, dar eu sper să simtă asta! Sunt zile în care îi zăresc firele de păr alb strecurate printre celelalte și atunci parcă realizez cu adevărat lungimea și însemnătatea timpului petrecut împreună…

Anul acesta, am împlinit 15 ani de căsnicie. Ne-am schimbat amândoi față de tinerii mai mult sau mai puțin maturi care eram la început. Poate pare mult timp pentru unii, însă mie mi se pare că toți acești ani au trecut într-o singură zi! S-au adunat, totuși, multe în acest timp, iar cele mai importante realizări rămân, orice-ar fi, cei 6 copii ai noștri. Cu siguranță, sentimentul că timpul s-a scurs atât de repede se datorează și lor, căci m-au ținut ocupată permanent și nu m-au lăsat să mă plictisesc… Continue reading

Ești o femeie puternică sau o femeie rezistentă? – guest post Florina Popa Dumșe

Pe Florina Popa Dumșe am decoperit-o citind articolele sale care ne ajută să ne dezvoltăm interior. Toată viața unui om este o luptă continuă  cu propriile defecte, propriile neajunsuri, propriile suferințe. Florina, prin expertiza pe care o are in domeniul dezvoltării personale, vine în întâmpinarea acestor probleme și oferă soluții pentru fiecare. La invitația mea, a fost foarte amabilă să acorde din timpul ei pentru a ne încuraja pe noi, femeile, căci avem nu doar probleme și provocări în viața de zi cu zi, ci și extraordinar de multe resurse sufletești!

 

“Înainte de orice, mi-aș dori ca noi, femeile, să conștientizăm că suntem înzestrate cu numeroase daruri, printre care cele mai de preț sunt empatia, compasiunea și dorința de a dărui, de a lăsa în urmă o lume mai bună și mai frumoasă prin esența propriului suflet. Purtăm în inimi izvoare nesecate de iubire, adevărate comori, dar și numeroase cicatrice dobândite pe calea vieții, aspecte care ne-au creionat personalitatea și care ne fac unice și speciale.

Femei puternice vs femei rezistente

Suntem femei puternice sau doar rezistente? Aceasta-i întrebarea pe care suntem obligate să ne-o punem atunci când realitatea zilnică devine copleșitoare, când nu mai zărim luminița de la capătul tunelului sau când ascundem în cotloanele sufletului visuri care, odinioară, ne făceau inima să vibreze.

Societatea în care trăim numește femeie puternică acea persoană care a fost capabilă să facă față unei vieți în care laptele și mierea nu au fost ingredientele principale, în care a fost nevoie să lupte pentru ce-și dorește sau pentru a-și satisface nevoile firești ale fiecărei zile. În care sacrificiul a fost la el acasă, iar abuzul fizic sau emoțional aspecte uzuale, pentru ca într-un final să apară și soarele, zilele senine și eliberarea.

Femeia rezistentă

Aș numi femeie rezistentă acea persoană care își concentrează energia pe a face față unei realități care nu o mulțumește, care și-a pierdut încrederea în forțele proprii și care, la un anumit nivel, experimentează resemnarea.

Este acea femeie care dă vina pe destin, pe soartă, pe copilăria nefericită, pe lipsa de afecțiune din partea părinților sau pe un partener de viață nepotrivit. Care vede jumătatea goală a paharului și care, prin propria neputință, pune zilnic câte o picătură de venin în paharul propriei vieți.

Este acea persoană care privește viața prin lentila sacrificiului suprem, în speranța că cineva sau ceva, fie că îl numim Dumnezeu, destin sau un om cu suflet mare, îi va întinde o mână de ajutor și o va scoate din prăpastia existenței.

Această ființă sensibilă și ușor naivă crede că viață ei nu poate fi altfel, că adaptabilitatea este putere și că bunătatea inimii ei poate fi măsurată doar cu talerele suferinței. Confundă sacrificiul cu iubirea, privește fiecare zi ca pe o pedeapsă și ajunge să experimenteze gustul amar al depresiei și al însingurării.

O femeie rezistentă oscilează între o totală lipsă de stimă de sine și între sentimentul că este demnă de a trăi doar dacă îndură, servește și nu emite pretenții.

Aceasta este femeie care calcă pe cărările vieții cu capul în jos, care permite să i se pună etichete care nu o onorează, care încasează tăvălugul de cuvinte jignitoare și care își găsește mereu o vină care să-i permită să se ridice și să continue piesa de teatru în care nu joacă rolul principal, ci este servitoarea care primește firimituri de atenție și iubire.

Oare o astfel de femeie poate găsi în interiorul ei puterea de a renaște, de a se pune pe primul loc și de a se transforma într-o femeie puternică? Continue reading